Carving Magic

Product Information

Vezi tu, eu aici m-am născut, îngânând șoaptele mării, colorându-mi mai apoi diminețile cu poveștile aruncate peste lume și gânduri, în nuanțe de verde și turcoaz, legându-mi speranțele de vântul-fluture ce îmi împinge voința până dincolo de orizontul albastru, în timp ce serile mă îmbie să pictez pe foițele catifelate ale viselor, valsul valurilor, cântul dorului și neuitările pământului prins în îmbrățișările de ape, iar pentru că toate acestea se doreau definite, le-am numit simplu Viață, dincoace prin mine și dincolo de punct.” Simona has been writing since her childhood, in her native language, Romanian. Eleven years ago, she set up a new life adventure that began with learning English in her own. Today she is proud and happy to announce that some of her dearest English poems found a cosy home in a petite collection that would come out by 3rd February at Austin Macauley Publishers. The book is named “Carving Magic” as Simona sees all her living paths as magical twisting, despite reality struggles. She is a member of the World Jam, a worldwide poetry and music community based in Nottingham, where she discovered the joy of performing on stage as a poet. Satul se întindea cuminte printre grămezile de delușoare, împădurite încă pe alocuri, din care zâmbeau casuțe ticluite ca în poveștile de odinioară. Valea părea cufundată în neuitare, în timp ce doar ici și colo câte un firicel de fum se înălța îngândurat către cer. Cândva țâșneau cu sutele ca dintr-o înfrățire a poveștilor. Povești cu a fost odată ca niciodată, cu suflete adunate la gura sobei, depănând neajunsul zilei îmbrăcat în gânduri și întrebări, cu fete frumoase și flăcăi chipeși dansând horele dorului, cu bătrâni înțelepți legănând copilăria pruncilor. Cu mult farmec ca într-un basm în care zmeii piereau sub săbiile dreptății.”

După o experiență brutală în 2013, de aproximativ 6 luni în Belfast și revenirea în țară, în 2014 am decis că este momentul să iau din nou calea pribegiei. De data acesta nu m-am mai întors. Am plecat singură, cu un bagaj mic de mână dar cu un mănunchi uriaș de speranțe. Adaptarea a fost rapidă poate și datorită faptului că gustam încet, încet, cu bucurie, din libertatea cotidianului englezesc. În Nottingham am învățat noul sens al cuvântului acasă. Tot în Nottingham am descoperit un grup de artiști care m-au primit cu entuziasm printre rândurile lor. Noile mele scrieri literare în engleză au fost publicate în 6 antologii marca All Poetry din SUA și în 3 antologii din Marea Britanie. De asemenea, graţie domnului Romeo Rosiianu, câteva scrieri în limba română au fost publicate anul trecut în 2 antologii ECreator, lucru ce m-a bucurat enorm! timp ce soarele prindea contur pe retina zilei, contabilizam momentele nopții și încercam să înțeleg cum este decriptată esența vieții. Ciudate și nemărginite sunt înțelesurile ei. Sensibile dar puternice în același timp.” Austin Macauley are one of the fastest-growing publishers, striving hard to give authors the best chance of succeeding in an increasingly crowded market. With headquarters in London, New York and Sharjah, Austin Macauley Publishers™ have established themselves as an energetic and innovative independent trade publishers. Publisher DetailsBunica îmi zâmbește iar și iar dintre amintiri, împreună cu parfumul copilăriei. Cu dor de basme, tihnă și duminici albastre. Acolo unde morile își învârteau consistent paleții între adunări și scăderi, zâmbete și lacrimi, avându-și mereu partea de înțelegere deplină a universalității. Cuminte și senină precum strălucirea dimineților de vară.” From poetry I have never gone. I only borrowed some mornings from the sunflowers and listened to their songs. The breeze brought sentences from far away, a mystic world displaying in my heart. Sound of love, aromas, colours, emotions. They were gathering at the gate of my mind, so I invited them in my inner world and together have created a genuine poetic space. A Simonic one. For returning the mornings to eternity. As we celebrate our togetherness, I invite you too for a cup of emotions and poetic thoughts poured between the lines. For 8 years now, Simona is living in UK where she enjoys her profession as a radiographer, and her writing as her biggest passion.

Simona is a Romanian-born published author living in UK, where she enjoys her profession as a radiographer and writing, as her biggest passion. Being a woman, a daughter, a sister, a mother, an expat, a Transylvanian, and a Londoner now, she is taking the sight to the personal life experience with a social writing touch. Being a woman, a mother, a Transylvanian, and an expat now, she is taking the sight to the personal life experience with a social writing touch. Born in a communist regime, Simona is seriously approaching the education, while keeping hope at the highest peaks. Through her work, she is trying to bring love and humanity.Aşadar, poeta Simona Prilogan nu e o novice pe tărâmul poeziei, mai ales, şi merită să fie cunoscută de un public mai larg, căci versurile sale dezvăluie emoţii adânci – dragoste, durere, emoţii legate de condiţia umană, tristeţe şi uneori neputinţă. Sensibilitatea acestora emoţionează şi invită cititorul la cugetare. O lectură atentă ne scutură, ne provoacă, ne intrigă. Ce resorturi sufleteşti o îmboldesc să scrie Ochi de poveste? Ne punem întrebarea : este oare „povestea aceasta” iniţierea în actul creaţiei? Se eliberarează Simona Prilogan de noapte, de tot ce e nor, de sumbru, de „iarnă târzie” şi se abandonează în vers? Aşa se pare. Şi reuşeşte „să-şi poarte lumina-n firesc”, aşa cum mărturiseşte în poezia ce deschide volumul, Mănuşă pe vânt şi să dea aripi speranţelor. Simona's most significant writing advocates and supporters are her sons who are pursuing their dreams while completing their PhD courses. Tristeţea şi durerea e prezentă în multe poezii. Le regăsim şi în poezia Ei spun că sunt fals, în care Simona Prilogan atinge şi tema imperfecţiunii umane:

Povestea aceasta încape probabil în detaliile multora dintre voi, mai mult sau mai puțin nuanțate. Avioane pleacă zilnic înspre necunoscutul unora dintre noi. Cu multe emoții la purtător. Un „bine ați venit la bord” ne sfârtecă uneori zâmbetul zilei, dar speranța ne ține strâns legați într-un albastru senin. Pentru că, atâta timp cât este viață, este și speranță. Într-un răsărit mai luminos, în care copiii noștri pot gusta din fructele bucuriei așa cum poate noi nu am reușit să o facem. În timp ce tivim mărgele de bucurie din izbândele lor. Fericire, zâmbet, emoție… Pentru ei dar si pentru noi.” Despre Simona Prilogan ştim că este o poetă sensibilă. Mai ştim că de anul acesta este editor al Revistei Timpul Belgia. Ce nu se ştie în lumea largă este că Simona este un om de o dăruire şi asiduitate rar întâlnite. Moara încetase de mult să își mai scrie povestea, dar reminiscențe hoinăreau printre amintiri. Cosânzenele de altădată încă încingeau hora pe cărarea ce ducea către moară. Era atât de multă magie scăldată între razele de soare ce se pierdeau printre crengile prunilor. O bucurie scrisă de intensitatea emoţiilor pe fila timpului, printre petalele pline de culoare ale florilor ce zâmbeau a prospețime. Era viață și voință în fiecare celulă, în fiecare clipă. Și oamenii... Glasurile, cuvintele, accentul, bunăvoința, privirile pline de înțelepciune și blândețe. O lume întreagă, condensată în imagini peculiare, printre secundele realității de odinioară. Și mai era ceva. Era Tihna. Curată și sfântă. Tihna ce își înălta cântecul în surdină, plutind peste toate neputințele lumii, lăsându-și brațele într-o divină îmbrățișare a universului. Pace și liniște. Lumină și împăcare. Așa începeau toate duminicile.” Multe și nenumărate mărgelele amintirilor. Multe și nenumărate lacrimile întristării. Multe și nenumărate clipele în care dragostea încă veghează ca un ultim soldat în apărarea eternității. Mai respiră a flori și ciocolată, în toate culorile, în toate nuanțele, în toate aromele. Acolo în casele de îngrijire de la capătul străzilor. Străzi prăfuite de minutele realității. Unde aducerile aminte dansează îmbrățișate cu lacrimile și adorm în neuitare cu dragostea.Duminicile începeau la fel. Somnul își alunga cu greu vraja de pe față dar soarele pătrundea cu putere printre perdelele vaporoase. Mirosea a fructe coapte și a moșocoarnă. Valea ce se așeza cuminte între prunii împrăștiați dezordonat împrejurul casei, mustea a verde fraged, în timp ce firele înalte de iarbă dansau grațios la braț cu vântul. Soarele mângâia toată întinderea aceasta ce părea ruptă dintr-o filă de basme.”